Dupa LUNA DE MIERE, ce se va intampla cu Iubirea noastra?
Iubirea este cel mai cautat sentiment. Oamenii vor sa fie iubiti si cei mai multi oameni se simt iubiti atunci cand se simt vazuti/auziti cu adevarat.
Iubirea adevarata inseamna sa-i oferi celuilalt un spatiu in care sa se simta in siguranta, sa se arate vulnerabil, in care sa se simta liber sa-ti spuna orice, sa se manifeste autentic, sa-si arate si acele aspecte ale sale la care inca mai are de lucrat, dar pe care simte nevoia sa le exprime, sa le impartaseasca sincer cu persoana iubita.
O data ce ai gasit marea iubirea, vrei sa o pastrezi si este absolut normal si firesc.
Cand te casatoresti cu un om ai impresia ca acesta este omul potrivit pentru tine, ca daca te-ai casatorit cu el totul va merge bine, veti fi fericiti pana la adanci batraneti. Ai impresia ca ai scapat de familia ta, de traumele din copilarie, ca acel om te completeaza, ca te va face fericit, ca te va vindeca sau cel putin te va ajuta sa eviti sa te mai gandesti la vechile traume, sa le lasi in urma, sa uiti de ele.
Dar, cand in relatia ta amoroasa apar probleme, cand devii neputincios sa te reconectezi cu partenerul, ce faci?
De multe ore alegi sa mergi la familie sau prieteni, cu care discuti despre situatiile grele prin care treci. Acestia te asculta, eventual iti dau sfaturi, dar nu vor putea sa te inteleaga si sa te ajute in mod functional si sanatos sa depasesti dificultatile cu care te confrunti in relatia ta de cuplu.
Tensiunile din cuplu sunt mult mai adanci decat ceea ce se exprima la nivel conversational, iar aceasta profunzime isi are radacinile in inconstientul nostru uman.
In primul rand, ce inseamna LUNA DE MIERE din punct de vedere psihologic?
Puterea sentimentului de iubire in timpul lunii de miere este intarita considerabil de un mecanism reciproc de idealizare a celuilalt. Iubitul vede doar trasaturile pozitive ale partenerului sau. Aceasta distorsiune a realitatii se numeste „o scindare idealizanta”. Defectele sunt practic eliminate din perceptia tuturor. In acelasi timp, aceasta scindare a celuilalt este insotita de o scindare idealizanta a sinelui. Fiecare se vede ca un amant ideal, demn de iubirea celuilalt. Aceste mecanisme intaresc si mai mult pasiunea amoroasa.
Dar aceste diviziuni pozitive fac dragostea teribil de fragila pentru ca cel mai mic conflict zguduie relatia si genereaza indoieli in fiecare dintre parteneri.
Mecanismele fiziologice confirma acest aspect psihologic.
Studii recente in neurologie confirma mecanismul de idealizare a despartirii experimentat in faza iubirii. Intr-adevar, zonele creierului care sunt folosite pentru a identifica pozitivul sunt puternic activate, in timp ce cele folosite pentru a analiza negativul sau pericolul sunt inhibate.
In paralel, studiile in neurobiologie despre iubirea materna arata exact aceleasi procese ca si in luna de miere. Singura diferenta pentru mama este jucata de productia de oxitocina, hormonul atasamentului. Natura face ca dragostea materna sa dureze, activand permanent acest mecanism biologic. Din pacate, nu este cazul in pasiunea iubirii.
Nu trebuie tradus prin aceasta ca sentimentul de iubire este fictiv sau iluzoriu.
Nu, sentimentul de iubire este cel mai placut lucru in sine. Constructiile mentale idealizate ale partenerului si ale sinelui sunt cele care intaresc pasiunea si fac inevitabile dezamagiri…
Sosirea dezamagirilor…
De foarte multe ori dupa luna de miere, cuplul trece printr-o noua faza: cea a dezamagirilor. „Nu a reactionat asa inainte… Ea a fost mai amuzanta acum cateva luni”. ,,La amandoi ne-a facut atata placere sa facem dragoste, dorinta noastra era atat de puternica, atat de frecventa. Astazi nu mai este la fel, nu am timp sa-i dau atata atentie”.
In cele mai multe cazuri, intimitatea familiala va inlocui intimitatea romantica a placerii: educarea copiilor, ingrijirea casei, a gradinii…
Sotii se pot orienta si in directii diferite: munca, copii, prietenii, activitati individuale. Aceste investitii sunt foarte legitime. Majoritatea fac parte din proiectul familiei. Dar lipsa timpului liber „pentru noi doi” va creste considerabil. Sexualitatea va deveni mai putin frecventa sau mai „mecanica” in loc sa fie o sursa de bucurie. Partenerii nu se mai afla pe aceeasi lungime de unda, regreta pasiunea disparuta si incep sa aiba neintelegeri din ce in ce mai greu de rezolvat.
Pe masura ce asteptarile amoroase nu se mai implinesc, dezamagirile le iau locul, ducand la devalorizari mai mult sau mai putin exprimate ale celuilalt si ale sinelui: resentimente, reprosuri, sentimente de vinovatie fata de celalalt sau chiar fata de sine. Relatia devine ambivalenta, iar partenerul inceteaza sa mai fie iubitul perfect! Comunicarea dintre cei doi devine din ce in ce mai greoaie, apar reprosurile si criticile la persoana, frustrarile cresc in relatie, supararea apare din ce in ce mai frecvent, iar toate discutiile se vor reduce la Bine!, Ok! Am inteles!
Unii oameni si-ar dori ca relatia lor de cuplu sa ramana pe veci in acea prima etapa, cea a „lunii de miere”, in care totul este doar armonie, iubire, pasiune si nu ne vedem unul altuia partile mai putin placute, insa lucrurile nu functioneaza asa.
Aceea nu este adevarata intimitate, acela este un „Festival al iubirii” care se termina la un moment dat, cand mastile sunt date jos. Adevarata intimitate apare abia dupa ce cuplul a trecut prin cele trei faze: cea a armoniei, cea a dizarmoniei si cea in care cei doi lucreaza impreuna pentru a reveni la starea de armonie. Adevarata intimitate apare dupa ce cei doi parteneri s-au vazut cu bune si rele, au ajuns sa se cunoasca asa cum sunt ei cu adevarat, s-au confruntat cu partile mai putin placute ale celuilalt si au decis ca se iubesc suficient de mult ca sa se accepte unul pe altul asa cum sunt, sa ramana impreuna si sa colaboreze pentru a reveni la starea de armonie in relatie.
Unele cupluri au capacitatea de a trece peste acest episod al relatiei lor si reusesc sa comunice, sa se asculte si sa se inteleaga.
Pentru altii este mai complicat. Pot aparea dezacorduri puternice pierderea dorintei de a mai fi impreuna, conflictele sunt din ce in ce mai dese, iar atmosfera, in relatie, tensionanta si greu de suprtat!
Cuplurile se cearta pentru acelasi lucru timp de 30 sau 40 de ani. Este aceeasi cearta, in forme diferite. De ce se intampla asta? Pentru ca atunci cand se cearta cei doi parteneri se vad unul pe altul prin aceleasi lentile deformate si au mereu aceleasi nemultumiri, chiar daca sunt exprimate intr-o alta forma.
Care este imaginea pe care o vad partenerii atunci cand se cearta? Fiecare dintre ei vede ceea ce eu numesc „imaginea negativa de baza” a celuilalt.
„Imaginea negativa de baza” este imaginea pe care o ai despre partenerul tau, cautandu-i cele mai mari defecte ale sale, lucrurile care iti displac cel mai mult la el.
„Imaginea negativa de baza” este o imagine exagerata a partenerului, in sensul negativ al cuvantului; nu este o imagine reala a sa, dar contine un sambure de adevar.
Cand ti se apasa butoanele se activeaza automat acele lentile prin care vezi doar imaginea negativa de baza a celuilalt. Daca esti constient de acest lucru te poti opri la timp; daca nu, reactionezi la modul inconstient si apare conflictul. Imaginea negativa de baza este o colectie de traume nevindecate ale tale care sunt evidentiate de partenerul tau. Iar acel partener este omul care iti apasa butoanele si care te ajuta sa-ti constientizezi si sa-ti vindeci traumele respective, daca vrei sa faci asta.
Cu cat stai mai mult intr-o relatie tensionata si disfunctionala, cu atat vei fi mai ranit emotional, iar resentimentele lasa urme adanci in relatia voastra.
Pentru a iesi din asta amandoi trebuie sa aveti motivatia de a indrazni sa cereti ajutor de la un profesionist.
Niciun comentariu